Sistem parlamentar

Un sistem parlamentar, sau democrație parlamentară, este o formă de guvernare în care șeful de guvern (conducătorul executiv) își derivă legitimitatea democratică din capacitatea de a obține sprijinul („încrederea”) majorității legislativului, față de care este responsabil. Acest șef al guvernului este, de obicei, dar nu întotdeauna, distinct de un șef de stat ceremonial. Acest sistem este diferit de cel prezidențial, unde președintele nu este pe deplin responsabil în fața legislativului și nu poate fi înlocuit printr-un simplu vot majoritar.

Țările cu sisteme parlamentare pot fi monarhii constituționale, unde un monarh este șeful statului, în timp ce șeful guvernului este aproape întotdeauna un membru al parlamentului, sau republici parlamentare, unde un președinte mai degrabă ceremonial este șeful statului, iar șeful guvernului provine din legislativ. În câteva țări, șeful guvernului este și șeful statului, dar este ales de legislativ. În parlamentele bicamerale, șeful guvernului este în general, dar nu întotdeauna, un membru al camerei inferioare.

Democrația parlamentară este forma dominantă de guvernare în Uniunea Europeană, Oceania și în fostul Imperiu Britanic, fiind răspândit și în Africa și Asia. Un sistem similar, denumit guvernare consiliu-manager, este utilizat de numeroase guverne locale din Statele Unite ale Americii.

Avantajele sistemului parlamentar

Sistemul parlamentar permite adoptarea rapidă a legislației și ajustarea politicilor atunci când există o majoritatea stabilă în parlament.^[1]
Șeful guvernului depinde de încrederea parlamentului și poate fi înlăturat prin moțiune de cenzură și înlocuit fără organizarea de alegeri generale.
Deciziile guvernamentale sunt mai ușor de atribuit și controlat de parlament și opinia publică, spre deosebire de sistemele cu separație rigidă a puterilor.
Miniștrii și guvernul sunt supuși periodic verificărilor de către parlament, prin întrebări, interpelări sau audieri.^[2]
Sistemul parlamentar permite o supraveghere mai directă a guvernului de către parlament, ceea ce poate contribui la un nivel mai scăzut de corupție.

Dezavantajele sistemului parlamentar

Puterea poate fi concentrată pe șeful guvernului care poate influența agenda politică când majoritatea parlamentară este solidă (Margaret Thatcher sau Tony Blair în Regatul Unit; Viktor Orbán în Ungaria^[3]).
Instabilitatea legislativă poate apărea atunci când alternanța majorităților parlamentare generează schimbări frecvente și contradictorii ale politicilor.
În sistemele multipartidiste, formarea și menținerea coalițiilor poate fi dificilă, ceea ce poate duce la fragmentarea politică.
Alegătorii nu votează direct șeful guvernului, ci doar parlamentul, iar premierul este desemnat ulterior prin negocieri de coaliție.
Guvernul poate convoca alegeri atunci când șansele de succes sunt maxime (de exemplu, atunci când sprijinul său în sondaje este ridicat, opoziția este slabă sau fragmentată și percepția publică asupra guvernului este pozitivă). În Regatul Unit, înainte de abrogarea parțială a Fixed-term Parliaments Act din 2022, premierii puteau decide momentul alegerilor pentru a profita de astfel de circumstanțe.^[4]

Lista țărilor cu sistem parlamentar din Europa

Țară
Albania	Președintele Albaniei desemnează candidatul ales de partidul sau coaliția care deține majoritatea în Parlamentul Albaniei. Parlamentul aprobă apoi Cabinetul. În cazul în care nominalizarea este respinsă de Parlament, un alt candidat este ales de președinte în termen de 10 zile.
Andorra
Austria	Parlamentul federal alege Cancelarul Federal.
Belgia	Parlamentul Federal aprobă Cabinetul Belgiei.
Bulgaria	Adunarea Națională numește Consiliul de Miniștri al Bulgariei
Croația	Parlamentul aprobă Prim-ministrul și Cabinetul este desemnat de acesta.
Cehia	Președintele Cehiei numește liderul celui mai mare partid sau coaliție din Camera Deputaților a Parlamentului în funcția de Prim-ministru, care formează Cabinetul. Prim-ministrul trebuie să obțină votul de încredere al Camerei Deputaților.
Danemarca
Estonia	Riigikogu alege candidatul Primului Ministru desemnat de Președintele Republicii (în mod normal, acest candidat este liderul coaliției parlamentare a partidelor). Cabinetul Republicii Estonia este ulterior numit de Președintele Republicii, la propunerea Prim-ministrului desemnat. Parlamentul poate demite Primul Ministru și orice alt membru al cabinetului printr-o moțiune de cenzură.
Finlanda	Parlamentul Finlandei numește Cabinetul Finlandei.
Germania	Bundestagul îl alege pe Cancelarul Federal (după nominalizarea președintelui Germaniei), care formează Cabinetul
Grecia
Islanda	Președintele Islandei numește și demite Cabinetul Islandei. Miniștrii nu pot nici măcar să demisioneze fără a fi eliberați prin decret prezidențial.
Irlanda	Dáil Éireann îl numește pe Taoiseach, care este apoi numit de președintele Irlandei.
Italia	Parlamentul italian acordă și revocă încrederea sa în Cabinetul Italiei, numit de Președintele Italiei
Kosovo	Adunarea Kosovo numește Cabinetul Kosovo
Letonia	Saeima numește Cabinetul de Miniștri al Republicii Letonia.
Luxembourg	Camera Deputaților numește Cabinetul Luxemburgului.
Macedonia de Nord	Adunarea aprobă Macedoniei de Nord.
Malta	Camera Reprezentanților numește Cabinetul de Malta.
Moldova	Parlamentul Republicii Moldova numește Cabinetul Moldovei.
Muntenegru	Parlamentul Muntenegrului numește Cabinetul Muntenegrului.
Norvegia	Monarhul îl numește pe deputatul care conduce cel mai mare partid sau coaliție din Stortinget în funcția de Prim-ministru.
Olanda	Camera a doua a Statelor Generale poate demite Cabinetul Olandei printr-o moțiune de cenzură.
Polonia
Portugalia	După alegerile pentru Adunarea Republicii sau demisia cabinetului anterior, președintele ascultă partidele din Adunarea Republicii și invită pe cineva să formeze un guvern, de obicei liderul celui mai mare partid.
Regatul Unit	Liderul este votat de către Camera Comunelor și numit prim-ministru de către suveranul britanic, care apoi numește membri ai Cabinetului.
San Marino
Serbia	Adunarea Națională numește Cabinetul Serbiei.
Slovacia	Consiliul Național aprobă Cabinetul Slovaciei
Slovenia	Adunarea Națională numește Cabinetul Sloveniei
Spania	Congresul Deputaților alege Președintele Guvernului, care formează Cabinetul.
Suedia	Parlamentul alege Prim-ministrul, care, la rândul său, numește ceilalți membri ai Cabinetului
Ungaria