Sari la conținut

Olga Bancic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Olga Bancic
Date personale
Născută10 mai 1912
Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedată10 mai 1944
Stuttgart, al Treilea Reich
ÎnmormântatăKarlsruhe Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiDecapitată
Căsătorită cuAlexandru Jar
CopiiDolores
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesindicalistă[*]
luptător în rezistență[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alte nume„Pierrette”
Cunoscută pentruEroină a Rezistenței franceze
Membră a grupului Manuchian (Afișul roșu⁠(fr)[traduceți])
Partid politicPartidul Comunist din România, Partidul Comunist Francez
Mișcare politicăFrancs-tireurs et partisans - Main-d'œuvre immigrée⁠(fr)[traduceți]
Acuzație penalăTerorism, asasinat
Pedeapsă penalăPedeapsa capitală
Premii Médaille de la Résistance (Franta, 1947)

Olga (Golda) Bancic (n. 10 mai 1912, Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 10 mai 1944, Stuttgart, al Treilea Reich) a fost o activistă comunistă română, de etnie evreiască, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței.[1]

Viața timpurie și activitatea politică

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1912 la Chișinău ca al șaselea copil al unei familii de evrei nevoiași din Basarabia, care la acea dată făcea parte a Imperiului Rus. Tatăl ei era meseriașul Noah-Bențion (Noi-Bențion Ioinovici) Bancik (n.1876-d.la Auschwitz 1942), iar mama ei Sara-Mira (Sura-Mirel Haimovna) născută Gottlieb (n.1880 - d.?), casnică. La vârsta de 11 ani a intrat ca ucenică într-un atelier de cusut pături și de umplut saltele, iar la 12 ani a lucrat deja ca muncitoare la fabrica de saltele. În 1926, încă la Chișinău, la 14 ani a fost arestată pentru prima dată pe motivul că a participat la o grevă. Deși minoră a fost închisă și bătută.[2] În 1932 a intrat în Uniunea Tineretului Comunist și s-a mutat la București. În anii 1933 - 1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale, fiind o stalinistă convinsă.[3][4] A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franța, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În 1939, după căsătoria cu Alexandru Jar, Bancic a născut o fată[5] căreia i-a dat numele de Dolores, drept omagiu pentru eroina Războiului Civil Spaniol, comunista Dolores Ibárruri. Soții au locuit la Paris în 11 Cité Popincourt, apoi le strada Saint Sabin 60 în arondismentul XI. Bancic s-a înscris la Facultatea de litere a Universității din Paris si a urmat cursurile până la izbucnirea luptelor cu Germania în 1940.[6]

Rezistența franceză

[modificare | modificare sursă]

În 1940, Franța a fost ocupată de armata germană. Membră a Partidul Comunist Francez, Olga și-a lăsat fiica Dolores la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistență Francs-tireurs et partisans - Main-d'œuvre immigrée (FTP/MOI) din regiunea Parisului, condus de Missak Manouchian⁠(fr)[traduceți], pentru a lupta împotriva germanilor. Olga Bancic a adoptat numele conspirativ „Pierrette”. A asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurilor germane care transportau trupe și provizii. Pe 6 noiembrie 1943 a fost arestată de Gestapo. Deși a fost torturată, nu și-a demascat camarazii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăși din celebra grupare Afișul roșu⁠(fr)[traduceți]. Cei 22, fiind bărbați, au fost împușcați în aceeași zi. Dat fiind că o lege din Franța interzicea împușcarea femeilor, Olga a fost transferată de germani într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată și condamnată din nou la moarte. Interogările și torturile au continuat și după ce a fost condamnată la moarte, a fost decapitată de ziua ei de naștere, la 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani.[7]

În procesul verbal întocmit de poliția franceză la arestarea ei se precizează că este fiica lui Noé și Zeains Marie (sic) celibatară, că este fără profesie și fără domiciliu cunoscut. Când a fost arestată se afla în compania lui Marcel Rajman zis „Michel” și avea asupra sa o un buletin de identitate fals pe numele Lebon, născută Petresca Marie.[8]

Afișul roșu cu chipurile celor executați, răspândit de sistemul de propagandă germană și al autorităților de la Vichy, i-a inspirat poetului Louis Aragon poezia L'Affiche rouge.[9]

În anul 1959 pictorul Alexandru Ciucurencu a expus lucrarea Olga Bancic pe eșafod[10] dar acest tablou a fost înlăturat din expoziție și nici până azi nu se știe precis unde se găsește.[11]

În Franța, pe zidul clădirii de la adresa 19, rue au Maire, 3ème, Paris (75003), Ile-de-France a fost montată o placă comemorativă în memoria grupului de rezistență Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI), pe care este trecut și numele eroinei Olga Bancic.[12]

În București, între strada Polonă și strada Corneliu Botez, există o stradă care, până în 1995, s-a numit Olga Bancic. Pe zidul uneia din clădiri se afla o placă de marmură cu următorul text:

Olga Bancic
10 mai 1912 - 10 mai 1944
Luptătoare antifascistă din România executată de hitleriști la Stuttgart prin decapitare
Viața, lupta și moartea ei eroică însuflețește azi munca poporului român pe drumul progresului [13]

Numele străzii a fost schimbat în Alexandru Philippide iar placa de marmură a fost smulsă de la locul ei.[14]

În anul 2009, în Franța a fost lansat filmul L'armée du crime (Armata crimei), cu durata de 139 minute, în regia lui Robert Guédiguian, care prezintă activitatea grupului condus de poetul armean Missak Manouchian în rândul Rezistenței franceze. Printre personajele care apar în film este și Olga Bancic, interpretată de actrița Olga Legrand.[15]

În literatură

[modificare | modificare sursă]

Romanciera franceză Marie-Florence Ehret a publicat romanul Une jeune mère dans la résistance - Olga Bancic în 2015 la editura Oskar.

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Litera. p. 56. 
  2. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera Internațional. p. 56. 
  3. ^ Teodor Serban (), Numele unei românce a fost trecut în Panthéonul francez. Cine a fost Olga Bancic, stalinista executată prin decapitare, Ziare.com 
  4. ^ https://www.facebook.com/RFI.Romania.FM/ (), Franța: Numele Olgăi Bancic, înscris în Panthéon, RFI 
  5. ^ Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, Editura Polirom, Iași, 2005, ISBN 973-681-899-3
  6. ^ situl francez maitron
  7. ^ „Articolul despre Olga Bancic în Enciclopedia Holocaustului, pe site-ul Muzeului Holocaustului din Statele Unite”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Extrait des archives de la police”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ L'affiche rouge- histoire et memoire
  10. ^ Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  11. ^ „Istoria pe care o uităm. Olga Bancic executată a doua oară”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Les Plaques Commémoratives
  13. ^ Bedros Horasangian, "Caragiale, go home!", in Ziua, 29 iunie 2005
  14. ^ antifa.ro, blog, "Memoria unei antifasciste a fost profanata!", postat în 4.01.2010[nefuncționalăarhivă]. Articolul conține două fotografii documentare cu starea înainte și după dislocarea plăcii. (ultimul acces 3.10.2010)
  15. ^ „L'armée du crime”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Căzute în luptă: Olga Bancic, Haia Lifșiț, Terezia Ocsko, Suzana Pârvulescu, Elena Pavel, Donca Simo, București: Editura Partidului Muncitoresc Român,  
  • Dicționar Enciclopedic Român, Academia Republicii Populare Române, București: Editura Politică,  
  • Tismăneanu, Vladimir (), Stalinism pentru eternitate, Iași: Editura Polirom, ISBN 973-681-899-3 
  • Țarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2