Sari la conținut

Norman Angell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Norman Angell
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Holbeach⁠(d), Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani)[6][7][8][2] Modificați la Wikidata
Greater London, Anglia, Regatul Unit[8][4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit[8] Modificați la Wikidata
Ocupațielector
jurnalist
politician
pedagog[*]
scriitor
economist
politolog[*]
publicist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiLondra Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[7][8] Modificați la Wikidata
Membru al celui de al 35-lea Parlament al Regatului Unit Modificați la Wikidata
În funcție
  
CircumscripțiaBradford North[*][[Bradford North (Parliamentary constituency in the United Kingdom, 1918-2010)|]]
Legislatură35th Parliament of the United Kingdom[*][[35th Parliament of the United Kingdom (Parliament of the United Kingdom, 1929-1931)|]]
Grup parlamentarPartidul Laburist
Ales în1929 United Kingdom general election[*][[1929 United Kingdom general election (general election in the United Kingdom)|]]

PremiiPremiul Nobel pentru Pace ()
Knight Bachelor[*] ()
Partid politicLab  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Geneva

Sir Ralph Norman Angell (n. , Holbeach⁠(d), Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Greater London, Anglia, Regatul Unit) a fost un lector, jurnalist, scriitor și parlamentar britanic⁠(d) membru al Partidului Laburist. I s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1933 pentru eforturile sale de a promova pacea, în special prin scrierile în care a susținut că interdependența economică modernă face ca războiul să fie irațional și inutil.

Angell a fost unul din principalii fondatori ai Uniunii pentru Control Democratic⁠(d). A făcut parte din Consiliul Institutului Regal pentru Afaceri Internaționale⁠(d), a fost director executiv la Comitetul Mondial împotriva Războiului și Fascismului⁠(d), membru al comitetului executiv al Uniunii Ligii Națiunilor⁠(d), și președintele Asociației Abisiniei. I s-a acordat titlul de Knight Bachelor⁠(d) în 1931 și Premiul Nobel pentru Pace în 1933.[9][10]

Angell a rămas în memorie mai ales pentru cartea lui The Great Illusion⁠(d) din 1910, în care a enunțat teza că integrarea economică⁠(d) a țărilor europene ajunsese la un asemenea nivel încât un război între ele ar fi contraproductiv, ceea ce face ca militarismul să fie ceva perimat. La vremea lui, Angell a fost frecvent înțeles greșit, cum că ar fi afirmat că un război european general ar fi imposibil. Din cauza acestei înțelegeri eronate, izbucnirea Primului Război Mondial l-a expus pe Angell la ironii populare, dar și în rândul intelectualilor.

Viața și cariera

[modificare | modificare sursă]
Casa natală a lui Angell, pe High Street, Holbeach, clădire cu placă albastră

Angell a fost al șaselea copil născut în familia lui Thomas Angell Lane și Mary Lane (născută Brittain) din Holbeach⁠(d), Lincolnshire, Anglia.[10][11] La naștere i s-a dat numele Ralph Norman Angell Lane, dar ulterior a adoptat numele de Angell ca unic nume de familie.[12] A învățat la mai multe școli din Anglia, la Lycée Alexandre Ribot⁠(d) din Saint-Omer, Franța,[10] și la Universitatea din Geneva, într-o perioadă când a fost și redactor la un ziar de limbă engleză publicat la Geneva.[10]

La Geneva, Angell a început să simtă că Europa era „împotmolită fără speranță în probleme nerezolvabile”. Ca urmare, la vârsta de doar 17 ani, a emigrat pe Coasta de Vest a Statelor Unite, unde a lucrat mai mulți ani în viticultură, ca săpător de șanțuri de irigare, cowboy, homesteader în California (după ce a cerut cetățenia americană), curier poștal, prospector⁠(d),[13] și apoi, mai aproape de aptitudinile lui naturale, ca reporter pentru St. Louis Globe-Democrat⁠(d) și mai târziu pentru San Francisco Chronicle.[10]

Din motive familiale, s-a întors pentru scurt timp în Anglia în 1898, apoi la Paris, unde a lucrat ca subredactor la ziarul de limbă engleză Daily Messenger⁠(d)[13] și apoi ca colaborator la ziarul Éclair. Tot în această perioadă, a acționat ca corespondent în Franța pentru unele ziare americane, cărora le-a trimis depeșe pe marginea afacerii Dreyfus.[10] În perioada 1905–12, a devenit redactorul din Paris al ziarului Daily Mail.

S-a întors apoi în Anglia și, în 1914, a participat la înființarea Uniunii pentru Control Democratic⁠(d). A aderat la Partidul Laburist în 1920 și a candidat pentru Parlament în Rushcliffe⁠(d) la alegerile generale din 1922⁠(d) și în Rossendale⁠(d) în 1923⁠(d). A fost parlamentar de Bradford North⁠(d) din 1929 până în 1931; după formarea Guvernului Național⁠(d), și-a anunțat în hotărârea de a nu mai candida.[14] În 1931 a primit titlu nobiliar⁠(d) pentru serviciul său public și politic, iar în 1933 a primit Premiul Nobel pentru Pace.[10] A mai candidat, fără a fi ales, pentru Parlament, în colegiul London University⁠(d) în 1935⁠(d).

De pe la jumătatea deceniului anilor 1930, Angell a făcut campanie activă pentru opoziția internațională colectivă față de politicile Germaniei, Italiei, și Japoniei. A plecat apoi în Statele Unite în 1940 să țină prelegeri în favoarea sprijinului american pentru Regatul Unit în al Doilea Război Mondial, și a rămas acolo până după publicarea autobiografiei lui în 1951. S-a întors apoi în Regatul Unit și a murit la vârsta de 94 de ani în Croydon⁠(d), Surrey.[13]

A fost căsătorit cu Beatrice Cuvellier, dar cei doi s-au despărțit, și a trăit ultimii 55 de ani din viață singur. A achiziționat Insula Northey⁠(d) din Essex, care este conectată de țărm la reflux, și a locuit în singura casă de pe acea insulă.

Medalia Premiului Nobel pentru Pace din 1933 acordată lui Angell

Medalia Premiului Nobel⁠(d) primită de Angell a fost vândută la licitație la Sotheby's, Londra, în 1983, pentru 8000 de lire[15] (echivalent cu £34.097 in 2023), și a fost cumpărată de nepotul lui, Eric Angell Lane. Medalia, cu documentul însoțitor, face acum parte din colecția Muzeului Imperial de Război⁠(d).[16][15]

The Great Illusion

[modificare | modificare sursă]

Angell a rămas în memorie mai ales pentru broșura lui, Europe's Optical Illusion, scrisă în 1909 și publicată în anul următor (și republicată de mai multe ori) sub forma cărții The Great Illusion⁠(d). (filmul antirăzboi La Grande Illusion și-a extras titlu din această broșură.) Teza enunțată în carte este că integrarea economică⁠(d) a țărilor europene ajunsese la un asemenea nivel încât un război între ele ar fi contraproductiv pentru orice parte, ceea ce face ca militarismul să fie perimat. Acest citat din rezumatul popularei ediții din 1913 sumarizează argumentul:

 

El stabilește acest aparent paradox, în ce privește problema economică, arătând că avuția din lumea civilizată economic este fundamentată pe credit și contract comercial (acestea fiind rezultatul unei interdependențe economice datorate crescândei diviziuni a muncii și comunicațiilor bine dezvoltate). Dacă se perturbă creditul și contractul comercial, într-o tentativă de confiscare, avuția dependentă de credit este subminată, iar colapsul ei îl implică pe cel al cuceritorului; astfel, dacă se dorește ca cucerirea să nu rezulte în pagube autoprovocate cuceritorului, atunci ea trebuie să respecte proprietatea inamicului, caz în care devine inutilă din punct de vedere economic. Astfel, avuția unui teritoriu cucerit rămâne în mâinile populației acelui teritoriu. Când Germania a anexat Alsacia, niciun german individual nu și-a trecut în cont vreo marcă din valoarea proprietății alsaciene ca pradă de război. Cucerirea în lumea modernă este un proces de înmulțire cu x, și apoi obținere a cifrei inițiale prin împărțire la x. Pentru o națiune modernă, extinderea teritoriului nu îi crește avuția, la fel cum nu s-ar mări avuția londonezilor, dacă Orașul Londra și-ar alipi comitatul Hertford.[17]

În timpul Primului Război Mondial, istoricul și polemistul britanic G. G. Coulton⁠(d) a redactat o argumentație care susținea că combate broșura lui Angell.[18]

The Money Game

[modificare | modificare sursă]

Angell a conceput The Money Game (Jocul banilor), o metodă vizuală de predare în școli a bazelor finanțelor și băncilor. Publicată în premieră în 1928 de J. M. Dent & Sons⁠(d), The Money Game, How to Play It: A New Instrument of Economic Education era și carte și joc. Cea mai mare parte a cărții era un eseu despre bani și o discuție a teoriei economice. Ea conținea și un sumar al poveștii jocului și o explicație a regulilor.[19]

Cartea lui Angell The Press and the Organisation of Society (Presa și organizarea societății) este citată ca sursă în broșura lui F. R. Leavis⁠(d), Mass Civilisation and Minority Culture (1930).[20] Vera Brittain⁠(d) a citat afirmația lui Angell despre „obligația morală de a fi inteligent” de mai multe ori în lucrările ei.[21]

  1. „FreeBMD”. Wikidata Q5499631.
  2. 1 2 „Norman Angell” (în engleză). Who's Who[*]. ISSN 0083-937X. Wikidata Q2567271. Accesat în .
  3. Colin Matthew; David Cannadine, ed. (). „Norman Angell” (în engleză). Oxford: Oxford Dictionary of National Biography[*]. Wikidata Q17565097. Accesat în .
  4. 1 2 Colin Matthew; David Cannadine, ed. (). „Oxford Dictionary of National Biography” (în engleză). Oxford: Oxford Dictionary of National Biography[*]. Wikidata Q17565097. Accesat în .
  5. „National Heritage List for England”. National Heritage List for England[*]. Wikidata Q6973052.
  6. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  7. 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Norman Angell” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  8. 1 2 3 4 Paul de Roux (). Nouveau Dictionnaire des œuvres de tous les temps et tous les pays (în franceză). 1 (ed. 2). Éditions Robert Laffont. p. 100. ISBN 2-221-06888-2. LCCN 95134338. OL 853541M. Wikidata Q28924058.
  9. The Edinburgh Gazette (14719), , p. 12, accesat în
  10. 1 2 3 4 5 6 7 http://nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1933/angell-bio.html
  11. Ceadel, Martin. „Angell, Sir (Ralph) Norman [formerly Ralph Norman Angell Lane] (1872–1967)”. Oxford Dictionary of National Biography (ed. online). Oxford University Press. doi:10.1093/ref:odnb/30419. (Necesită abonament sau apartenență la sistemul britanic de biblioteci publice.)
  12. „No. 31809”. The London Gazette. . p. 2820.
  13. 1 2 3 „Ball State University”. Arhivat din original la . Accesat în .
  14. The Times, 25 septembrie 1931, p. 6.
  15. 1 2 English, James F. (). The Economy of Prestige. Harvard University Press. p. 158. ISBN 978-0-674-01884-6.
  16. „Nobel Peace Prize Gold Medal 1933”. Imperial War Museum⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  17. Angell, Norman (), The Great Illusion: A Study of the Relation of Military Power in Nations to their Economic and Social Advantage (ed. 3), New York și Londra: G.P. Putnam's & Sons, pp. X–XI, accesat în
  18. Coulton, G.G., The Main Illusions of Pacifism: A Criticism of Mr. Norman Angell and of the Union of Democratic Control, (Cambridge: Bowes & Bowes, 1916) (retrieved November 25, 2022).
  19. Christine Riggle (). „How Depression-Era Children Learned About Money”. Bloomberg.com. Accesat în .
  20. Deane, Patrick (). History in our hands: a critical anthology of writings on literature, culture, and politics from the 1930s. London, UK: Leicester University Press. pp. 17, 20. ISBN 0-7185-0143-8.
  21. Brittain, Vera (). Search After Sunrise. Macmillan. p. 19.
  22. „Review of America and The New World-State. A plea for American leadership in international organization”. The Mississippi Valley Historical Review. 3 (1): 89–90. . doi:10.2307/1887091. ISSN 0161-391X. JSTOR 1887091.
  23. M., L. A. (). „Review of The Unseen Assassins”Necesită abonament cu plată. Pacific Affairs. 5 (7): 640–641. doi:10.2307/2749910. ISSN 0030-851X. JSTOR 2749910.
  24. Johnson, Earl S. (). „Review of Latin America.; Raw Materials, Population Pressure and War”. American Journal of Sociology. 42 (2): 299. ISSN 0002-9602. JSTOR 2768821.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]