Le Sillon

Le Sillon („Brazda” sau „Calea”) a fost o mișcare politică și religioasă franceză, fondată de Marc Sangnier^⁠(d) (1873–1950), activă între 1894 și 1910. Mișcarea urmărea apropierea catolicismului de idealurile republicane și sociale din Franța, oferind o alternativă la marxism și la alte mișcări de stânga anticlericale^⁠(d).

Istorie

În 1891, Papa Leon al XIII-lea a încurajat implicarea mai activă a Bisericii în problemele sociale prin enciclica Rerum novarum^⁠(d). Această orientare a creat un cadru favorabil pentru catolicii liberali din Franța, care sperau la o reconciliere între Biserică și Republică. În acest context, în 1894 a fost fondată mișcarea Le Sillon, care a început și publicarea revistei omonime, sub conducerea lui Marc Sangnier.

Le Sillon a promovat un proiect ambițios de reconciliere a mișcării muncitorești cu creștinismul. Sangnier afirma: „Le Sillon are ca scop realizarea în Franța a unei republici democratice. Nu este o mișcare catolică în sens strict, deoarece nu urmărește să pună la dispoziția episcopilor și preoților resurse umane pentru sprijinirea misiunii lor. Le Sillon este, așadar, o mișcare laică, dar totodată profund religioasă.”^[1]

În 1905, Sangnier a creat o confederație de grupuri numite „cercuri de educație catolică”, în cadrul cărora tineri preoți și laici dezbăteau teme religioase și sociale. Scopul era promovarea unui climat mai puțin ierarhic în interiorul Bisericii, în care ideile să poată proveni atât de la cler, cât și de la laici. Mișcarea a cunoscut un entuziasm popular considerabil, ajungând să atragă până la aproximativ 500.000 de membri în Franța. În această perioadă, Le Sillon s-a bucurat inițial de sprijinul papei Pius al X-lea și al episcopatului francez.

Dizolvare

Sprijinul Bisericii a fost însă de scurtă durată. Mișcarea a fost percepută treptat ca devenind prea apropiată de curentele moderniste^⁠(d) și de republicanism. După adoptarea legii separării Bisericii de Stat^⁠(d) din 1905, Le Sillon a fost tot mai criticată, în special pentru accentul pus pe rolul laicilor în viața Bisericii, în detrimentul autorității papale și al ierarhiei ecleziastice. Mișcarea a fost condamnată în cele din urmă de papa Pius al X-lea în enciclica „Notre charge apostolique^⁠(d)” din 25 august 1910.^[2] Ca urmare, organizația s-a dizolvat.

În 1912, Sangnier a fondat o organizație succesoare, Liga Tinerei Republici^⁠(d) (Ligue de la Jeune République), pentru a-și continua promovarea viziunii sale asupra catolicismului social.

Note

^ Le Sillon a pour but de réaliser en France la république démocratique. Ce n'est donc pas un mouvement catholique, en ce sens que ce n’est pas une œuvre dont le but particulier est de se mettre à la disposition des évêques et des curés pour les aider dans leur ministère propre. Le Sillon est donc un mouvement laïque, ce qui n’empêche pas qu’il soit aussi un mouvement profondément religieux. La Croix, 1905
^ Our Apostolic Mandate

Legături externe

[1] Le Sillon a pour but de réaliser en France la république démocratique. Ce n'est donc pas un mouvement catholique, en ce sens que ce n’est pas une œuvre dont le but particulier est de se mettre à la disposition des évêques et des curés pour les aider dans leur ministère propre. Le Sillon est donc un mouvement laïque, ce qui n’empêche pas qu’il soit aussi un mouvement profondément religieux. La Croix, 1905

[2] Our Apostolic Mandate

[1]

[2]