Iordan Chimet
| Iordan Chimet | |
Iordan Chimet, iulie 1970 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Galați, România |
| Decedat | (81 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | |
| Ocupație | lingvist scriitor istoric literar[*] critic literar[*] biograf[*] scriitor de literatură pentru copii[*] critic de film[*] traducător poet |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din București |
| Modifică date / text | |
Iordan Chimet (n. 18 noiembrie 1924, Galați – d. 23 mai 2006, București) a fost un eseist, prozator, poet, scenarist și traducător român, asociat cu mișcarea artistică a suprarealismului românesc.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Fiul lui Aurel Chimet, grefier, și al Paraschivei (n. Țăranu), a urmat școala primară (1932-1935) și Liceul „Vasile Alecsandri” (1936-1944) la Galați, absolvind apoi Facultatea de Litere și Filosofie (1944-1949) și Facultatea de Științe Juridice (1950-1954) ale Universității din București. A debutat în revista Vremea (1943) și a colaborat publicistic la publicațiile: Veselia, Gluma, Epigrama (cu pseud. Iordan C. Galați, Giordano Rossi), Revista Fundațiilor Regale, Revista româno-americană, Caiete de poezie ale Revistei Fundațiilor Regale, Gazeta literară, Secolul 20 etc.
Colaborarea la ziarul Dreptatea (1947) îi aduce ulterior interdicția de semnătură, pâna în 1964. În Revista româno-americană, alt motiv de punere la index, îi apare ciclul de poeme dedicate exilului, inclus în volum abia în 1968. Între 1964 și 1968, a fost redactor la Gazeta literară și, timp de un an, la Televiziunea Română. După 1970, nu a mai fost angajat nicăieri. A debutat editorial cu volumul Western. Filmele Vestului îndepărtat (1966).[2]
S-a împotrivit nebuniei ideologice a regimului comunist făcând parte din asociația clandestină „Mihai Eminescu” (1945 - 1948) și a ales, după 1966, calea publicării unor cărți atipice, realizate cu inspirație, a căror subversivitate reală era greu de depistat de cenzura vremii.[3]
A fost anchetat politic la sfîrșitul anilor 1950 pentru activitate împotriva regimului, dar a avut șansa unei condamnări la muncă în Cooperativăa Meșteșugărească. Aici, datorită împrejurărilor, a trecut de la poziția de strungar la aceea de "redactor de reclame". Munca de redactor publicitar și interesul față de grafica americană și cinematografia hollywoodiană se înmagazinează într-un bagaj de cunoștințe care l-a calificat pe Chimet în anii 1990, la o facultate particulară din București. A ținut printre primele cursuri de publicitate din țară.[4]
Comentator pasionat și avizat al artei cinematografice, a publicat apoi volumele „Comedia burlescă” (1967) și „Eroi, fantome, șoricei” (1970), și a realizat eseurile pentru televiziune „Baladă în piatră” (1966) și „Baladă pentru vechiul drum” (1968), difuzate prin Interviziune și achiziționate în Marea Britanie, Japonia, Polonia, Noua Zeelandă. A scris scenarii pentru filmul de animație, între care „Carnavalul”, după „Fetița cu chibrituri” a lui Hans Christian Andersen (1972), distins cu premii la festivalurile de la Teheran, Barcelona și Veneția. Autor al volumului pentru copii „Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare” (1970) și al romanului-basm „Închide ochii și vei vedea Orașul” (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor), care, tradus în limba germană, îi va împrumuta subiectul lui Michael Ende pentru o piesă în versuri, cu aceeași eroină – Elli –, transpusă și în celebrul film Poveste fără sfârșit.[5] [6]
După 1989, educația democratică a românilor a fost considerată prioritară de către scriitor, cât și legătura istoriei noastre cu cea europeană. A ințiat la Editura Dacia colecția „Ieșirea din labirint", în care a publicat un dicționar în patru volume al identității românești, Dreptul la memorie (1992-1993), antologia Momentul adevărului (1996). În 2004 i-a apărut volumul de eseuri „Cele două Europe, cele două Românii”, în care democrația e pusă în opoziție cu sistemul totalitar.[7]
Cu ocazia apariției „Antologiei inocenței, Cele douăsprezece luni ale visului” (1972), Ion Caraion a afirmat că Chimet scrie cărți cu copii dar nu pentru copii.[8]
A mai publicat și volumele „Eseuri: Un portret al Americii” (1976) și „America Latină, sugestii pentru o galerie sentimentală” (1984), din care capitole disparate au fost traduse în Argentina, Mexic și Venezuela. În același an, la Praga, volumul „Eroi, fantome, șoricei” primește premiul pentru cea mai bună carte străină tradusă. A tradus (în colaborare) „Poeme” de O. Elitis (1980).
În anul 2006, necrologul oficial (al Uniunii Scriitorilor) îl numea pe Iordan Chimet un „remarcabil eseist, prozator, poet, scenarist și traducător… o personalitate marcantă a literaturii din România și a culturii române în general“.[9]

Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia (1984).
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Închide ochii și vei vedea Orașul (1970);
- Premiul Târgului de Carte de la Los Angeles, pentru volumul Antologia inocenței (1974);
- Premiul pentru cea mai bună carte străină tradusă, pentru volumul Eroi, fantome, șoricei, acordat de Uniunea Scriitorilor din Cehoslovacia (Praga, 1984);
- Premiul Fundației „Gheorghe Ursu” pentru antologiile Dreptul la Memorie și Momentul adevărului (1997);
- Premiul special al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România (2003).
- Premiul „Sebastian Costin” al Centrului Cultural din Ierusalim (2000);[10]
Opere
[modificare | modificare sursă]- Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966;
- Comedia burlescă, București, 1967;
- Lamento pentru peștișorul Baltazar, București, 1968;
- Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare, București, 1970 (ed. II, 1974);
- Eroi, fantome, șoricei, București, 1970;
- Închide ochii și vei vedea Orașul, București, 1970 (ed. definitivă, 1979);
- Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței, București, 1972;
- Baladă pentru vechiul drum, București, 1976;
- Grafica americană. Un portret al Americii, București, 1976;
- America Latină, sugestii pentru o galerie sentimentală, București, 1984;
- Dreptul la memorie, I-IV, Cluj-Napoca, 1992-1993;
- Exil, București, 1994;
- Momentul adevărului, Cluj-Napoca, 1996;
- Împreună cu Elli în Imaginaria (cuprinde Închide ochii și vei vedea Orașul de ~ și Povestea saltimbacilor, piesă de M. Ende), pref. de M. H. Simionescu, București, 1999;
- Dosar Mihail Sebastian, antologie, București, 2001;
- Ieșirea din Labirint, București, 2002;
- Cică niște cronicari duceau lipsă de șalvari, București, 2002.
Traduceri:
[modificare | modificare sursă]- O. Elitis, Poeme, în colab. cu T. Ziguras, Cluj-Napoca, 1980;
- M. Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987.
Referințe critice
[modificare | modificare sursă]- D. Micu, în Gazeta literară, nr. 39, 1968;
- V. Cristea, în România literară, nr. 2, 1969;
- M. Ungheanu, în România literară, nr. 3, 1971;
- E. Papu, în România literară, nr. 28, 1971;
- Ov. S. Crohmălniceanu, în România literară, nr. 32, 1972;
- Veronica Porumbacu, în Contemporanul, nr. 33, 1972;
- L. Raicu, Critica, formă de viață, 1976;
- N. Steinhardt, în Viața Românească, nr. 2, 1977;
- idem, Incertitudini literare, 1980;
- S. Titel, în România literară, nr. 11, 1980;
- H. Cândroveanu, Literatura...;
- Fl. Manolescu, în Steaua, nr. 2; 3; 4, 1993;
- S. Vieru, în Arc, nr. 3-4, 1994;
- M. H. Simionescu, în Jurnalul literar, nr. 13-16, 1994;
- Z. Ornea, în România literară, nr. 22, 1997;
- I. Stanomir, în Luceafărul, nr. 29, 1999;
- P. Cernat, în Observator cultural, nr. 59, 2001;
- H. Zalis, în Contemporanul, nr. 7; 8, 2002.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- In memoriam Iordan Chimet (1924 - 2006)
- INTERSECTII. A murit Iordan Chimet, Michael Finkenthal, Observatorul Cultural, 2006
- Bianca Burța-Cernat, Elogiul lumilor alternative, Observatorul Cultural, 2006
- 40 de zile fără Iordan Chimet, Florin Dumitrescu, Dilema Veche, 2006
- Despartire de Iordan Chimet, Andrei Rusu, Revista 22, 2006
- Iordan Chimet:"Scriitorul e un paznic al valorilor"[nefuncțională], Gabriela Nani Nicolescu, Romania literara, 2007
- "Cartea prietenilor" lui Iordan Chimet Arhivat în , la Wayback Machine., Doinel Tronaru, Romania libera, 2007
- Un an fara Iordan Chimet Arhivat în , la Wayback Machine., Doinel Tronaru, Romania libera, 2007
- Gălățeni care au uimit lumea, D.C. Predescu, Viata libera, 2013
- Zece ani fără Iordan Chimet, Doinel Tronaru, Romania libera, 2016
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ^ Simion, Eugen (). Scriitori români de azi, Vol. 1. Cartea Românească. p. 643-646.
- ^ Doinel Tronaru. „Zece ani fără Iordan Chimet”. adevarul.ro. Accesat în .
- ^ Florin Dumitrescu. „40 de zile fără Iordan Chimet”. dilemaveche.ro. Accesat în .
- ^ Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2009. Axis Libri. . p. 428.
- ^ Ilie, Zanfir (). Dicționarul scriitorilor gălățeni. Axis Libri. p. 121-122.
- ^ „Biografie Iordan Chimet”. poezie.ro. Accesat în .
- ^ Olivian Ivaniciuc. „Poeții Generației Războiului. Iordan Chimet”. luceafarul.net. Accesat în .
- ^ Michael Finkenthal. „Intersecții. Alexandru Lungu și Iordan Chimet, doi poeți ai „generației de aur" a poeziei românești (I)”. observatorcultural.ro. Accesat în .
- ^ Who’s Who în România 2002. Pegasus Press. . p. 114.
- Nașteri în 1924
- Nașteri pe 18 noiembrie
- Decese în 2006
- Decese pe 23 mai
- Antologiști români
- Artiști suprarealiști români
- Avangarda artistică românească
- Decese în București
- Eseiști români
- Gălățeni
- Onirismul românesc
- Oniriști români
- Poeți români din secolul al XX-lea
- Prozatori români
- Scenariști români
- Scriitori români de literatură pentru copii
- Scriitori români de literatură fantastică
- Scriitori români din secolul al XX-lea
- Scriitori români din secolul al XXI-lea
- Scriitori suprarealiști români
- Suprarealism
- Suprarealismul românesc
- Suprarealiști români
- Traducători români
- Traducători din engleză în română
