Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu
Portret publicat în ianuarie 1898 în revista „Albina: Revistă enciclopedică populară”
Date personale
Născut	22 februarie 1810 Târgoviște, Țara Românească
Decedat	25 noiembrie 1885 (75 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău
Părinți	M. Lixandrescu
Cetățenie	România
Ocupație	poet traducător prozator[*]​ profesor scriitor ofițer militar
Limbi vorbite	limba română limba greacă limba franceză
Studii	Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1832 - 1842
Subiecte	meditații romantice
Specie literară	epistolă, fabulă, elegie, satiră
Operă de debut	Miezul nopții, în Curierul Românesc
Opere semnificative	Umbra lui Mircea. La Cozia, Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală
Influențe Alphonse de Lamartine

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște, Țara Românească – d. 25 noiembrie 1885, București, România) a fost un poet și fabulist român.

Biografie

G. Alexandrescu, timbru din 1960

S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea. În anul 1827 își pierde ambii părinți, rămâne orfan și se mută la părintele Ieremia, unchiul lui din București.

De mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. În anul 1831, este înscris la școala de limba franceză a lui Jean-Alexandre Vaillant. În 1832, școala lui Vaillant este inclusă în școala „Sf. Sava”, devine astfel elev la Colegiul Național „Sfântul Sava”, aici fiind coleg cu Ion Ghica. Își îmbogățește cunoștințele citindu-i pe scriitorii antici Xenofon, Tucidide, Plutarh și pe primii romantici francezi. Este găzduit o perioadă de șase ani de Tache Ghica (tatăl lui Ion Ghica). În casa lui Ghica, Grigore Alexandrescu cunoaște personalități importante ale vremii: Iancu Văcărescu, Grigore Băleanu, pe frații Cîmpineanu, pe Eufrosin Poteca. Tot aici face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Un timp va locui acasă la Heliade. Din motive personale, dar și deosebirile de atitudine politică, prin 1837-1838, între cei doi scriitori intervine o ruptură care va duce la o polemică literară de lungă durată. A fost membru al Societății Filarmonica, întemeiată în 1833 de Ion Cîmpineanu și Ion Heliade Rădulescu.

În anul 1834, se înrolează în armată, dar va demisiona în (1837). În anul 1835, Alexandrescu este trimis la Focșani, la hotarul dintre Moldova și Țara Românească. După ce demisionează din armată, se întoarce la București.

Din pricina unor scrieri („Anul 1840” și Lebăda și puii corbului), dar și a legăturilor lui cu cercurile progresiste, Grigore Alexandrescu a fost arestat și închis pentru o perioadă de trei luni, reușind să iasă din detenție datorită intervenției prietenului său Ion Ghica.

A ocupat funcții mărunte. A fost membru al Asociației literare a României (1846). În 1848 este redactor al ziarului Poporul suveran. La 20 iunie 1849, poetul a devenit director al Arhivelor Statului, post pe care îl va părăsi în 1854, pentru a fi numit director al Eforiei spitalelor civile. La 10 octombrie 1853, Grigore Alexandrescu a fost înălțat la rangul de clucer, iar în 1855, la rangul de pitar. În 1856, este membru al Comisiei Centrale de la Focșani. Între 1852 și 1857, a lucrat în Comisia Documentală, întemeiată, încă din 1837, pentru „o deslușitoare alcătuire de toate documentele” care se refereau la bunurile mănăstirești. La invitația lui Ion Ghica, a pornit într-o călătorie prin Siria și Palestina. În 1859, domnitorul Al. I. Cuza l-a numit director și apoi ministru ad-interim la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice.

S-a căsătorit la Focșani, la 29 mai 1860, la biserica Stamatinești, cu Raluca Stamatin, fiica unui spătar din Moldova. La 22 august 1861 s-a născut, la București, fiica sa, Angelina.

Boala și moartea

În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. În iunie 1860, cade pradă unei agitații nervoase, fiind examinat de o comisie condusă de Carol Davilla și internat de mai multe ori la Spitalul Pantelimon. La 14 iunie 1860, este înlocuit la Comisia Centrală, printr-un decret domnesc prin care Cuza l-a numit pe Grigore Arghiropol în locul poetului. Cu aceeași grabă, fratele lui, Ion Alexandrescu, cere punerea sub interdicție a poetului.

A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.” Este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Activitatea literară

A debutat la 6 martie 1832 cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Prima poezie, Miezul nopții, urmată de elegia Adio. La Târgovișteapoi, în același an, publică și primul său volum de poezii, „Eliezer și Neftali”, poezii traduse și originale. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. În anul 1838, publică, la tipografia lui Carcalechi, al doilea volum de poezii–versuri de dragoste, „Eliza”, „Așteptarea”, „Inima mea tristă”, epistole către I. Văcărescu și I. Cîmpineanu, meditații – „Candela” , „Fericirea”, „Peștera”– fabule, printre care „Boul și vițelul”. În 1848, Grigore Alexandrescu împreună cu prietenul său, Ion Ghica, pleacă într-o călătorie la mănăstirile de pe valea Oltului. La întoarcere, scrie „Memorialul de călătorie”. La solicitarea lui Alecsandri, publică fragmente din „Memorial...” în revista Propășirea. Roadele poetice ale călătorie sunt poeziile „Umbra lui Mircea. La Cozia”, „Răsăritul lunei. La Tismana”, „Mormintele la Drăgășani”.

Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).

Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Aprecieri critice

„Alexandrescu este incontestabil cel mai de seamă fabulist al nostru...”

— D. Popovici

„Viaţa lui a fost o viaţă de luptă şi de martir. A luptat pe faţă cu curaj, la lumina mare, pentru libertate în contra despotismului, pentru dreptate în contra abuzului şi năpăstuirii păstrând totdeauna căldura şi devotamentul tinereţii. A luptat fără altă ambiţiune decât aceea de a fi folositor ţării sale. Condeiul său original şi plin de spirit şi de graţie nu s-a inspirat decât din pulsiunile mari şi patriotice ale sufletului său.”

—Ion Ghica

Opere (volume publicate în timpul vieții)

• Poezii (1832)
• Fabule (1832)
• Meditații (1835)
• Poezii (1838)
• Fabule (1838)
• Poezii (1839)
• Memorial (1842)
• Poezii (1842)
• Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)
• Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii mai importante

Adio. La Târgoviște Anul 1840 Așteptarea Boul și vițelul Bursucul și vulpea Câinele soldatului Câinele și cățelul Candela

Cântece de peste Olt Catîrul cu clopoței Cimitirul Corbii și barza Dreptatea leului Eliza Epistolă către Voltaire Încă o zi

Lupul moralist Mormintele. La Drăgășani Miezul nopții Meditație Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion Șarlatanul și bolnavul Unirea Principatelor Vulpoiul predicător

În alte limbi

• Mesék (Fabule), traducere în limba maghiară de Deák Tamás, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1961.
• Válogatott művei (Opere alese), traducere în limba maghiară, Ifjúsági Könyvkiadó, București, 1962.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966.
• Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, București, Editura Humanitas, 2013 p.375 (îi atribuie scriitorului o afiliație masonică, alături de revoluționarii de la 1848).
• Lovinescu E. Grigore Alexandrescu: viața și opera lui. Ed. a 2-a. București: Cartea Românească, 1925

Legături externe

• Materiale media legate de Grigore Alexandrescu la Wikimedia Commons
• cronologie a vieții Arhivat în 25 noiembrie 2013, la Wayback Machine.
• Antologie Grigore Alexandrescu, 1935, include și portretul lui
• Colecții digitalizate BCU IAȘI