David Hume
| David Hume | |
David Hume () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3] Edinburgh, Regatul Marii Britanii[1][2][3][4] |
| Decedat | (65 de ani)[1][2][5][6] Edinburgh, Regatul Marii Britanii[1][7][3] |
| Înmormântat | Old Calton Burial Ground[*] |
| Părinți | Joseph Hume, 10th of Ninewells[*][8][9] Katherine Falconer[*][8][9] |
| Frați și surori | John Hume, 11th of Ninewells[*][9] Catherine Hume Fullerton[*] |
| Religie | ateism |
| Ocupație | filozof economist bibliotecar istoric eseist scriitor |
| Locul desfășurării activității | Scoția[10] |
| Limbi vorbite | limba engleză[5][11] |
| Modifică date / text | |
David Hume (n. , Edinburgh, Regatul Marii Britanii – d. , Edinburgh, Regatul Marii Britanii) a fost un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian. A fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic și religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat, de pe poziții sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personală sau originea virtuții. Contemporan cu Immanuel Kant, a respins și a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experiență.
Viața
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Edinburgh ca al doilea fiu al unei familii aparținând micii nobilimi scoțiene. Hume a agonisit o avere modestă din vânzarea diverselor sale publicații, la care s-au adăugat remunerațiile primite în câteva scurte perioade când a îndeplinit funcții publice bine retribuite. Ultimii ani de viață și i-a petrecut tot la Edinburgh, unde a murit ca o personalitate înconjurată de multă dragoste. A apucat să afle, înainte de a muri, veștile despre Revoluția americană, pe care o anticipase demult și pe care a întâmpinat-o cu aprobare.
La British Library, Hume e catalogat drept istoric. History of England (Istoria Angliei) deține în scrisul său cea mai mare pondere, atât ca volum cât și în privința circulației. Fiind o piatră de hotar în evoluția istoriografiei, recunoscută până la Macaulay drept opera-standard în domeniu, ea a fost un best-seller timp de aproape o sută de ani.Hume vede în History a sa, ca și în tot restul operei sale, o contribuție la științele umane: toate aceste "subiecte morale", cum li se spunea pe atunci, au constituit domeniul său predilect. Scrierile lui economice au fost și ele o piatră de hotar, fiind recunoscute ca atare de mult mai tânărul său prieten Adam Smith. Hume citea pe patul său de moarte Avuția națiunilor a lui Smith, apreciind-o numaidecât ca pe o mare reușită intelectuală.Eseurile politice ale lui Hume s-au numărat, alături de cele ale lui Montesquieu (cu care coresponda) și Locke, printre scrierile ce i-au influențat cel mai mult pe Părinții întemeietori ai constituției SUA.
Filosofia
[modificare | modificare sursă]Furia lui Hume și Kant nu era îndreptată împotriva teologiei creștine, ci împotriva pericolului teologiei păgâne; prin refuzul teologiei naturale, ei negau legitimitatea teologiei păgâne.[12]
Influențe
[modificare | modificare sursă]Ideile lui Hume au avut o mare influență asupra unor gânditori posteriori lui, ca de exemplu Albert Einstein care spunea că a fost inspirat de Hume la formularea teoriei relativității.
Opere
[modificare | modificare sursă]- A Treatise of Human Nature (Tratat asupra naturii umane) (1739)
- Eseuri morale și politice (1741)
- An Enquiry concerning Human Understanding (Cercetare asupra intelectului omenesc) (1748)
- An Enquiry concerning the Principles of Morals (Cercetare asupra principiilor moralei) (1751)
- History of England (Istoria Angliei) (1754)
- Istoria naturală a religiei (1757)
- Dialogues concerning Natural Religion (Dialoguri asupra religiei naturale) (postume, 1779)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d „Hume, David”, Encyclopædia Britannica 1911 (în engleză), Wikidata Q26215983
- ^ a b c Leslie Stephen, „Hume, David (1711-1776) (DNB00)”, Dictionary of National Biography, 1885–1900, Wikidata Q19053189
- ^ a b c „ЭСБЕ / Юм, Давид”. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume XLI, 1904 (în rusă). XLI. . Wikidata Q24512702.
- ^ „МСЭ2/Юм, Давид”, Малая советская энциклопедия, 1936—1947 (în rusă), Wikidata Q87326413
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „David Hume” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ „David Hume” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b Darryl Roger Lundy. „David Hume” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- ^ a b c „David Hume”. Kindred Britain[*]. Wikidata Q75653886.
- ^ „David Hume”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ „David Hume”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ^ Surse pentru 'Asprem':
- Asprem, Egil (). The problem of disenchantment: scientific naturalism and esoteric discourse, 1900-1939 (PDF) (Teză). University of Amsterdam. p. 288. hdl:11245/1.393117.
- Asprem, Egil () [2014]. Appelbaum, David, ed. The Problem of Disenchantment: Scientific Naturalism and Esoteric Discourse, 1900-1939. SUNY series in Western Esoteric Traditions. State University of New York Press. pp. 284–285. ISBN 978-1-4384-6992-8. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]

