Amfoter
| Acizi și baze |
|---|
 Scara de pH (și pOH) |
| Acidimetrie • Amfoter • Auto-ionizarea apei • Constantă de disociere • Echilibru acido-bazic • Extracție • Funcția Hammett • pH • Reacție acido-bazică • Soluție tampon • Tărie acidă • Teoria acido-bazică • Titrare |
| Acizi |
| Baze |
În chimie, un compus chimic amfoter este o moleculă sau un ion care reacționează atât cu acizii, cât și cu bazele.[1] Multe metale (precum cupru, zinc, staniu, plumb, aluminiu și beriliu) formează oxizi sau hidroxizi amfoteri, precum oxidul de aluminiu Al2O3 sau hidroxidul de zinc Zn(OH)2.
Molecule amfotere
[modificare | modificare sursă]Conform teoriei acido-bazice Brønsted-Lowry, substanțele amfotere sunt atât donatori, cât și acceptori de protoni.[2] O moleculă amfoteră poate ori dona ori accepta un proton, manifestându-și astfel caracterul de acid sau de bază. Exemple de molecule amfotere sunt apa și aminoacizii.
Oxizi amfoteri
[modificare | modificare sursă]Oxizii amfoteri sunt cei ai: Zn, Pb, Al, Sn, Ga, In, Ti, etc.
Oxidul de zinc (ZnO) reacționează cu acizii (se obține sulfat de zinc) și cu bazele (se obține tetrahidroxozincat (II) de sodiu):
- Mediu acid: ZnO + H2SO4 → ZnSO4 + H2O
- Mediu bazic: ZnO + 2 NaOH + H2O → Na2[Zn(OH)4]
Acest comportament chimic al oxidului de zinc este folositor pentru separarea diferiților cationi, precum zinc (II) de mangan (II), care nu reacționează cu bazele.
Hidroxizi amfoteri
[modificare | modificare sursă]Sunt hidroxizi care manifestă proprietăți duale. Aceste elemente interacționează atît cu oxizii cît și cu hidroxizii.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „{{{titlu}}}”.
- ^ R.H. Petrucci, W.S. Harwood, and F.G. Herring, "General Chemistry" (8th edn, Prentice-Hall 2002), p.669